CANCERUL
(Scurtă informare - Dr. Med. Ryke Geerd Hamer)

În cadrul medicinii academice predominante la noi, „cancerul“ este considerat, în general, ca o „eroare“ a naturii, ca o prăbuşire a aşa-numitului „sistem imunitar“, ca ceva „malign“ care încearcă să distrugă organismul. Prin urmare, trebuie combătut şi eliminat cu toate mijloacele de care dispune strategia medical-militară.

Aproape toate soluţiile oferite de aşa-numita tabără „alternativă“ sunt de fapt căutări permanente după o substanţă sau o soluţie, care ar trebui să ajute la eliminarea pretinsei „erori a naturii“.
În cei 23 de ani de preocupare intensivă cu privire la această temă, m-am îndepărtat cu ani lumină de această percepţie. Desigur că unui cititor care se confruntă pentru prima dată cu această temă îi va fi greu să reuşească, din prima, saltul într-o nouă dimensiune a gândirii biologico-medicale.

În cadrul Științei Vindecării Germanice, aşa-numitele boli canceroase sunt incluse în contextul general al bolilor grave şi au o poziţie specială numai datorită faptului că le percepem mai cu seamă sub aspectul unei multiplicări celulare aparent „necontrolabile“. În cadrul Științei Vindecării Germanice, sunt doar etape speciale, când ale unei faze de generare a cancerului cu conflict activ, când ale unei faze de vindecare cu conflict rezolvat. 
Nu mai constituie ceva malign, ci pot fi înţelese prin prisma evoluţiei omului ca Programe Biologice Speciale (PBS) ale naturii. În cadrul Științei Vindecării Germanice, toate se subordonează de la sine acestor criterii ce ţin de evoluţia speciei, precum și de cele cinci legi biologice preluate de la „mama natură“.

A fost o cale lungă şi anevoioasă. Totul a început cu îmbolnăvirea mea de cancer testicular în anul 1978, după ce fiul meu Dirk fusese rănit mortal prin împuşcare de către prinţul moştenitor al Italiei. Atunci am început să cercetez. Mă frământa întrebarea, dacă nu cumva şi în cazul altor pacienţi care suferă de cancer, boala nu a fost precedată de un şoc psihic asemănător cu cel pe care l-am trăit eu. 
Ca medic şef al unei clinici oncologice din Bavaria - aparţinea de Clinica Universitară din München, am ajuns la o certitudine după ce examinasem, zi şi noapte, pacienţi în acest sens. Astfel, în 1981, am descoperit prima Lege Biologică a naturii „Legea de fier a cancerului“, iar după aceea cea de a doua Lege Biologică a naturii „Legea referitoare la cele două faze ale bolilor“ (dacă se ajunge la rezolvarea conflictului). Pe atunci, eram încă de părere că descoperisem numai legăturile dintre aşa-numitele boli canceroase. Astăzi, ştiu însă că aceste 5 Legi Biologice ale naturii sunt valabile pentru toate aşa-numitele boli, adică pentru toate Programele Biologice Speciale Semnificative ale întregii ştiinţe medicale.

Prin DHS (Sindromul Dirk Hamer, denumit după fiul meu Dirk), adică printr-un puternic şoc conflictual biologic, inervaţia persoanei afectate este transpusă în faza de generare a cancerului, adică în faza de conflict activ. 
Simptome externe ale fazei active a bolii: 
--  apetit scăzut sau lipsă de apetit 
--  pierdere continuă de greutate
--  mâini reci
--  somn prost 
--  gânduri permanente despre evenimentul şocant
--  incapacitate de a vorbi despre acest lucru.

De exemplu: O mamă a suferit un conflict de îngrijorare mamă/copil, deoarece copilul său a fugit în faţa unei maşini şi a fost grav rănit. Acum, mama îşi face reproşuri: „Dacă l-aş fi ţinut mai strâns de mână nu s-ar fi întâmplat această tragedie, sunt o mamă rea“ etc. 
În această fază, în care mama se gândeşte în permanenţă la eveniment, vom putea observa la sânul stâng (dacă este dreptace) o înmulţire a celulelor glandei mamare, ceea ce numim cancer mamar glandular.
În „calculatorul“ aflat în partea dreaptă a cerebelului, care este responsabil pentru sânul stâng, se poate observa în acelaşi timp un Focar Hamer (FH) sub forma unei „ţinte” ca semn al activităţii „bolii“, adică a Programului Biologic Special Semnificativ, care se aseamănă cu cercurile concentrice ale unei suprafeţe de apă în care s-a aruncat o piatră. 
Dacă conflictul este rezolvat, deoarece copilul îşi revine sau prin simplul fapt că mama vorbeşte despre conflictul său cu o prietenă, dezamorsând şi rezolvând astfel conflictul, la toate nivelurile organismului (psihic, creier şi organ), apare faza de rezolvare a conflictului. 
Semne indicatoare:
--  somnolenţă mare
--  moleşeală
--  mâini calde
--  apetit bun
--  creştere în greutate.

Focarul Hamer (FH) responsabil din cerebel formează inele sau cercuri edemice şi începe să se vindece, iar în final să se cicatrizeze. Dar asta nu este de ajuns. 
Prin urmare, am descoperit „sistemul ontogentic (adică embriologic şi evoluţionistic) al tumorilor şi al bolilor echivalente cancerului“ şi „sistemul ontogenetic al microbilor“. În acelaşi timp, am înţeles că aceste patru Legi Biologice ale naturii cuprind întreaga ştiinţă medicală, adică absolut toate schimbările pe care până acum le-am considerat drept „boli“ şi care decurg conform acestor legi naturale. Prin această perspectivă biologică, am ajuns aproape involuntar la o concluzie extraordinară.

Am observat că „bolile“ nu sunt erori fără sens ale naturii ce trebuie combătute, dimpotrivă fiecare aşa-numită boală este o întâmplare cu un anume sens, astfel am fost nevoit să-mi pun următoarele întrebări cu privire la toate aşa-numitele boli (nu doar la cancer): 
--  Cum a luat naştere această „boală“?
--  Care este sensul ei biologic?

Mi-am dat seama că, în cazul multor boli, suntem capabili să înţelegem Sensul Biologic doar din embriologie. De asemenea, am ajuns la concluzia că trebuie să includem şi relaţia biologic-socială în această ecuaţie biologică, d. ex.: o mamă „se îmbolnăveşte“ pentru copilul ei.
În final, mi-am pus întrebarea, dacă percepţia noastră asupra caracterului bolilor şi conceptul de „boală“ nu erau pur şi simplu greşite, fiindcă nu eram conştienţi de sensul biologic al bolilor. Am reuşit să dovedesc că sensul biologic depinde de stratul germinativ embrionar, deoarece fiecăruia dintre aceste straturi germinative (endoderm, mezoderm, ectoderm), care se formează deja la începutul dezvoltării embrionului, şi din care pot fi deduse toate celulele şi organele corpului, li se pot atribui nu doar anumite organe sau părţi speciale ale creierului, anumite conflicte, microbi specifici sau formaţiuni histologice, ci de aici rezultă sensul biologic al fiecărei „boli” - a 5-a Lege Biologică a naturii.

De aici, am dedus o înţelegere complet nouă a conceptului de „boală“. Din acest motiv, nu ar mai trebui să vorbim de boală în sensul tradiţional, ci de un Program Biologic Special Semnificativ al naturii. 
Redusă la o formulă scurtă, cea de a 3-a Lege Biologică a naturii spune: toate tumorile conduse de partea cea mai veche a creierului nostru, de creierul arhaic (ancestral), au conflictele cele mai vechi. În faza de conflict activ, înmulţesc numărul de celule, histologia lor este asemănătoare şi sensul biologic al acestor boli se găseşte de asemenea în această fază de conflict activ (faza ca). În faza de vindecare, cu conflictul rezolvat, celulele create astfel, care acum sunt de prisos, vor fi descompuse de către microbi.
În schimb, tumorile şi bolile echivalente cancerului conduse de partea mai nouă a creierului nostru, creierul mare, prezintă moarte celulară (ulceraţii, necroze şi pierderi ale funcţiilor - paralizii) în faza de conflict activ. Histologia lor este asemănătoare. În faza de vindecare, aceste necroze generate prin moarte celulară sunt umplute, respectiv compensate prin înmulţirea celulelor. 
Sensul biologic al aşa-numitelor boli conduse de măduva cerebrală/medulla cerebrală (substanţa albă a creierului mare) se află însă în faza de vindecare.
Pentru exemplul nostru cu mama care suferă de cancer mamar acest lucru înseamnă următoarele: deoarece cancerul mamar este un proces controlat de creierul vechi, înmulţirea celulelor are loc în faza de conflict activ, adică nodulul din sân creşte atâta timp cât conflictul mamă/copil este activ.

În acelaşi timp, în această fază se înmulţesc şi microbii, dacă la data DHS-ului existau în organism (pe urmă nu mai au niciun rost), însă numai până la un anumit număr care este necesar mai târziu pentru descompunerea tumorii. Sensul biologic al acestei aşa-numite boli se află, de asemenea, în această fază de conflict activ. 
Pentru a-l înţelege, trebuie să privim însă la istoria evoluţiei omului. Ce a urmărit atunci natura cu aşa-numita „boală“? De la popoarele primitive ştim că femeile alăptau aproape întotdeauna, cca. patru ani, iar în această perioadă femeia nu putea rămâne însărcinată. Pe urmă, după ce rămânea gravidă din nou, urma să alăpteze pentru aproximativ încă patru ani. Dacă femeia suferă un conflict de îngrijorare mamă/copil, atunci îi creşte o tumoră mamară, care se implică în procesul de producere al laptelui, adică celulele speciale nou create produc acum mai mult lapte decât celulele normale. Scopul biologic constă în faptul că, copilului i se pune la dispoziţie mai multă hrană pentru a fi ajutat să se însănătoşească mai repede.

După ce conflictul este rezolvat, celulele suplimentare nu îşi mai au rostul şi urmează să fie descompuse de către microbi (micobacterii = TBC – ciuperci - bacterii) în cadrul fazei de vindecare. În urmă rămâne o cavernă (cavitate mică). 
Desigur că în cazul femeilor din aşa-numitele ţări civilizate, aceste procese au loc de regulă în afara perioadei de alăptare. 
Dacă o femeie din cadrul societăţii noastre suferă un conflict de îngrijorare mamă/copil, atunci apare (conform programării arhaice) o astfel de tumoră a glandei mamare care imită scopul dorinţei de „a da mai mult lapte“ sugarului, deşi în cele mai multe cazuri nu mai este prezent ca şi sugar.

În cadrul fazei de vindecare - dacă se ajunge la aceasta - tumora va fi cazeificată şi descompusă de micobacteriile tuberculoase (dacă acestea erau deja prezente la momentul DHS-ului). În cazul în care nu au existat micobacterii tuberculoase (cum este cazul celor mai multe situaţii din prezent, din păcate), atunci nodulul rămâne constant şi nu se mai cazeifică. 
Acest lucru i-a făcut pe medicii moderni să considere această tumoră ca pe ceva total lipsit de sens, ca pe o boală sau o degenerare a naturii, fiindcă pierduseră înţelegerea pentru sensul său original.

Din ultimele două legi biologice ale naturii pot fi trase câteva concluzii: 
a) Creştere nu este deci egal cu „creştere“. 
Cancerul nu există. În funcţie de partea creierului care comandă „boala“, putem observa o multiplicare a celulelor atât în faza de conflict activ, cât şi în faza de conflict rezolvat. 
Se înţelege de la sine că nu există şi nici nu va putea exista un medicament împotriva cancerului, fiindcă nu poate exista o substanţă care să poată fi activă, în acelaşi timp, în două faze diferite şi în moduri total diferite.
b) Nu există metastaze, deoarece cum ar putea o tumoră comandată de creierul vechi, care în faza de conflict activ contribuie la multiplicarea celulelor (de ex. tumoră la glanda mamară), să trimită nişte celule, care pe urmă să se preschimbe într-o altă parte a corpului. De exemplu în oase, într-un nimic, fiindcă osteoporoza înseamnă moarte celulară în faza de conflict activ, adică găuri în oase?! 
c) Există doar carcinoame secundare şi terţiare, generate de regulă prin şocuri iatrogene de diagnoză şi prognoză (provocate de medici) sau prin actuala terapie care generează panică.

Un asemenea conflict ulterior tipic este d. ex. conflictul legat de frica de moarte în cazul unui pacient, care primeşte o prognoză proastă.
Aplicarea şi consecinţele celei de a 3-a şi celei de a 4-a Legi Biologice a naturii, m-au condus la concluzia că fiecare aşa-numită boală, indiferent dacă este vorba despre cancer sau despre vreo altă afecţiune, este un Program Biologic Special Semnificativ al naturii şi nu un proces fără sens şi anarhic menit să distrugă organismul, ci un lucru bun, un proces care se derulează conform unor reguli ferme şi care este valabil atât pentru oameni, cât şi pentru animale (prin comparaţie şi pentru plante).
Şi totuşi oamenii mor de cancer - de ce?

Deoarece nu pot intra în detalii, doresc să enumăr doar trei dintre motivele principale:
1. Când un pacient nu reuşeşte să-şi rezolve conflictul iniţial sau conflictele ulterioare, atunci moare de caşexie (slăbire exagerată). 
2. Când durata de conflict a unui pacient este prea lungă, d. ex. peste şase luni, şi acesta poate găsi doar după aceea o soluţie conflictului. Faza de vindecare de după rezolvarea conflictului va fi cu atât mai dificilă, cu cât conflictul a durat mai mult. Momentele periculoase rezultă mai ales din edemul cerebral (depunere de fluid în partea respectivă a creierului, în caz extrem cu pericolul unei come cerebrale) paralel cu vindecarea, precum şi din crizele epileptice/epileptoide existente în cadrul fiecărui Program Biologic Special (PSB) al naturii. În general, sunt cunoscute şi foarte periculoase infarctul cardiac, coma hepatică sau trombembolia pulmonară. După ce se trece de o astfel de criză, care constituie centrul fazei de vindecare, de obicei lucrurile se îndreaptă într-o direcţie pozitivă. 
3. Cel de al treilea motiv îl reprezintă nu numai pseudoterapia otrăvitoare a ştiinţei medicale actuale, adică chimioterapia, ci şi morfina şi alte substanţe asemănătoare. În faza de vindecare, pot apărea dureri trecătoare (d. ex. la cancerul osos). În ştiinţa medicală, durerile sunt privite în general ca şi „începutul sfârşitului“. Cei mai mulţi pacienţi nu sunt informaţi cu privire la efectele secundare ale calmantelor cu conţinut de morfină: ele dau dependenţă, au efect supresiv asupra respiraţiei şi blochează intestinele. În final, pacientul moare de inaniţie.

Este bine să aflăm despre Știința Vindecării Germanice înainte de a ne îmbolnăvi. Desigur că, în general, nu putem evita conflictele. Putem examina şi aplica însă acest nou mod de înţelegere a bolii în viaţa cotidiană.
Dacă cineva din cercul familial sau de prieteni slăbeşte brusc sau are mâinile reci în permanenţă, atunci putem încerca să intervenim deja în acest stadiu. Fiindcă ştim că: atunci când intervine un conflict, scopul este de a-l rezolva cât mai repede posibil. Chiar şi în cazul „bolilor“ precum infecţiile banale, putem să aflăm cu ajutorul literaturii disponibile şi a tabelului „Psihic – Creier - Organ“ tipul conflictului care a constituit cauza bolii. 
Şi în afară de acestea la un moment dat vă veţi întreba, de ce Știința Vindecării Germanice este suprimată, din 1981, printr-un boicot masiv (inclusiv campanie de defăimare şi arestarea persoanei mele), şi de ce pacienţilor - în ciuda verificării  Științei Vindecării Germanice (în data de 8 şi 9 Septembrie 1998) - nu li se dă posibilitatea de a se vindeca prin acest sistem.