A cincea Lege Biologică a Naturii Array Imprimare Array

 

Fiecare aşa-numită boală poate fi privită ca parte (uşor de înţeles din punct de vedere evolutiv) a unui Program Biologic Special al naturii  

A 5-a Lege Biologică a Naturii reprezintă chintesenţa


Când am descoperit "Legea de fier a cancerului" şi "Evoluţia bifazică a tuturor PBS-urilor" (cu condiţia să existe o rezolvare a conflictului), pe care le-am prezentat în octombrie 1981 în cadrul universităţii din Tubingen, am crezut că am descoperit totalitatea componentelor cancerului.

Doi ani mai târziu, am observat în cercetările mele ulterioare faptul că nu numai cancerul, ci toate aşa-numitele boli pot fi explicate, de cele mai multe ori, prin prisma acestor Legi Biologice ale Naturii.

În 1987, am reuşit, bazându-mă pe cercetări embriologice şi comportamentale, să descopăr a 3-a şi a 4-a Lege Biologică a Naturii.
Spre surprinderea mea, am descoperit că toate aşa-numitele boli pot fi explicate prin aceste patru Legi Biologice ale Naturii şi pot fi reproduse în fiecare caz specific. Prin această abordare psihologică, am ajuns inevitabil la rezultate cu adevărat uimitoare.

Odată ce am analizat separat aşa-numitele boli ale fiecărui strat germinativ, am realizat că există un sens biologic în fiecare. Am observat, de asemenea, că “îmbolnăvirile” nu pot fi considerate greşeli lipsite de sens ale naturii, împotriva cărora trebuie să luptăm, fiecare “boală” fiind de fapt un fenomen natural semnificativ. Astfel, am fost literalmente forţat să îmi răspund de fiecare dată întrebărilor:

De unde provine această “boală”?

Care este sensul ei biologic?

Am ajuns la concluzia că sensul biologic al multora dintre aşa-numitele boli poate fi înţeles doar din embriologie. Dar, pentru a înţelege sensul biologic pe de-a-ntregul, trebuie să ţinem cont şi de contextul social şi biologic al evenimentelor.
În cele din urmă, mi-am pus întrebarea oare nu cumva, în înţelegerea noastră de până acum a “bolilor”, am greşit tocmai pentru că nu am văzut niciodată sensul biologic al acestora?
Am reuşit să demonstrez că sensul biologic al fiecărei „boli” depinde de stratul germinativ, fapt extrem de important, reprezentând chiar unul dintre pilonii de rezistenţă ai Ştiinţei Vindecării Germanice. Acest lucru mi-a dezvăluit o înţelegere cu totul nouă a termenului de "boală". Din acest motiv, nu mai putem vorbi despre o boală, ci despre un Program Biologic Special Semnificativ al naturii.
Prin urmare, şocul emoţional – DHS este un proces firesc care declanşează începerea Programului Biologic Special al naturii (PBS).

Din moment ce am înţeles că presupusa "boală" nu reprezintă un lucru rău, o nenorocire sau o pedeapsă  divină, ci este o parte sau o fază a Programului Biologic Special al naturii putem înţelege totul ca fiind un proces firesc semnificativ.

PBS-ul are un sens biologic semnificativ sau altfel spus prin PBS trebuie să se întâmple ceva firesc din punct de vedere biologic, de mare importanţă. În principiu, sensul biologic apare după cum am văzut, fie în faza de conflict activ, fie în faza de rezolvare a conflictului. Aici Mama Natură are pur şi simplu libertatea de a le realiza pe ambele, într-o ordine completă, în diferitele straturi germinative, cu toate că organele controlate de creierul arhaic şi organele controlate de creierul nou sunt diametral opuse din punct de vedere comportamental.

Organele controlate de partea veche a creierului se manifestă cu proliferare celulară în faza de conflict activ, iar organele controlate de partea nouă a creierului se manifestă cu o diminuare celulară în această fază. Dar, în ceea ce priveşte sensul sau semnificaţia biologică, nu trebuie să uităm că Mama Natură a luat în calcul faza post-conflictuală (faza pcl) încă de la apariţia momentului DHS (vezi ciupercile şi micobacteriile). Pentru că odată cu declanşarea momentului DHS, micobacteriile încep să se multiplice, însă intră în acţiune numai după ce conflictul a fost rezolvat, atunci când este nevoie de ele pentru a descompune tumorile.

De exemplu: o îmbucătură prea mare, înghiţită cu lăcomie şi care, deoarece a întâmpinat rezistenţă la traversarea intestinului, a rămas ca un bolovan în stomac, provoacă individului colici. Odată cu aceste colici, care în acest caz reprezintă momentul DHS, se declanşează şi Programul Biologic Special ce va da naştere unui cancer gastric sau duodenal. Acest lucru presupune proliferarea rapidă a celulelor (numită în medicina convenţională: diviziune celulară mitotică intensă, foarte malignă!). În acelaşi timp, creşte la fel de rapid şi numărul micobacteriilor (dacă, în momentul DHS, au existat în organism măcar un tip de micobacterii).
Sensul biologic este următorul: tumora gastrică este alcătuită din milioane de celule “de unică folosinţă” producătoare de suc gastric extrem de puternic. Se vor secreta literalmente litri de suc gastric pentru a digera îmbucătura prea mare în bucăţi suficient de mici pentru a fi eliminate prin tractul intestinal, aceasta constituind de fapt rezolvarea conflictului.
Din momentul în care îmbucătura este eliminată prin tractul intestinal, micobacteriile sunt activate şi controlate de creier în scopul descompunerii tumorii gastrice. Datorită evoluţiei şi experienţei acumulate pe parcursul milioanelor de ani, micobacteriile prezintă, pe lângă controlul cerebral, şi un autocontrol, ştiind astfel să sorteze celulele care trebuie distruse de cele care trebuie protejate. Întregul proces este însoţit de transpiraţii puternice noaptea, urmate de stări subfebrile (uşoare) dimineaţa. Prin urmare, procesul de descompunere cazeoasă afectează numai celulele nou formate, în locul acestora rămânând o cicatrice.

Pacientul trebuie să înţeleagă cum să treacă peste această situaţie. Pentru noi, acest "conflict urât, nedigerabil" poate fi reprezentat atât de o indigestie alimentară, cât şi de o indigestie într-un sens figurativ - o situaţie sau un lucru “greu de înghiţit”, de exemplu o afacere pierdută, o casă sau o maşină pierdută, un proces etc. În astfel de situaţii, noi reacţionăm într-un mod arhaic asociindu-le cu bucăţi de alimente nedigerabile, ceea ce determină manifestarea conflictului menţionat anterior.

În mod similar, se întâmplă şi în cazul femeilor cu afecţiuni ale glandelor mamare (sensul biologic: în faza ca).
Dacă o femeie dreptace experimentează un conflict mamă/copil, dezvoltă în sânul stâng un adenocarcinom mamar (proliferare a ţesutului glandular).
Sensul biologic este în mod clar acela de a oferi mai mult lapte copilului pentru a-l ajuta, în cazul în care  acesta a suferit, de exemplu, un accident sau trece printr-o tulburare de dezvoltare.
Este modul în care organismul mamei reacţionează pentru a compensa pagubele produse copilului. Atâta timp cât conflictul continuă, formaţiunea canceroasă din sân continuă să crească pentru a oferi cantitatea necesară de lapte. Din momentul în care lucrurile revin la normal, deci sugarul este în regulă, are loc soluţionarea conflictului, respectiv oprirea proliferării ţesutului glandular mamar. După acţiunea micobacteriilor, în locul tumorii rămâne o cavernă care poate fi umplută, total sau parţial, cu diferite fluide sau rămâne ca o zonă subţiată cu aspect de burete sau de caşcaval elveţian.
În orice caz, macroscopic, sânul are acum acelaşi aspect pe care l-a avut anterior, fiind funcţional în ceea ce priveşte alăptarea şi capacităţile viitoare de alăptare.
Pentru femeile din aşa-numitele ţări civilizate, aceste procese joacă un rol important îndeosebi după perioada de alăptare. Astfel, în cazul unei femei care nu mai alăptează, un conflict de tipul mamă/copil dezvoltă adenocarcinoame mamare care simulează scopul de a dărui mai mult lapte sugarului, deşi copilul nu mai este prezent ca şi sugar.

În cazul conflictelor legate de apă sau lichide (mezodermul măduvei cerebrale), în faza de conflict activ (ca) are loc necroza parenchimului renal concomitent cu creşterea tensiunii arteriale, care are rolul de a compensa necroza renală prin filtrarea unei cantităţi mai mari de sânge în vederea eliminării unei cantităţi suficiente de urină şi uree.

În faza post-conflictuală (pcl), formaţiunile rezultate în urma necrozei renale sunt umplute cu lichid formând aşa-numitele chisturi renale. În interiorul acestora, are loc o multiplicare celulară puternică, iar la final, adică după nouă luni, fluidul va fi înlocuit de un ţesut solid cu vascularizaţie proprie. Astfel, chistul este la început “aderent” de suprafeţele organelor din jur, iar mai târziu, după ce se solidifică, este încapsulat şi prezintă vascularizaţie proprie.
În acest caz, sensul biologic se află la sfârşitul fazei pcl, fiind reprezentat de extinderea permanentă a parenchimului renal cu intensificarea funcţionalităţii rinichiului.
De ce acţionează Mama Natură în acest fel nu poate fi înţeles în totalitate. Probabil că o extindere a parenchimului unui organ care să fie permanent funcţional nu este posibilă, acest lucru neputând fi făcut “în grabă”. Astfel, în cazul mitozei accelerate se produc numai “celule de unică folosinţă” care sunt concepute pentru o existenţă pe termen scurt, iar după ce îşi îndeplinesc rolul sunt distruse.

În cazul carcinoamelor conduse de cortexul cerebral, sensul biologic este observat tot în faza de conflict activ, dar spre deosebire de proliferarea celulară a ţesuturilor conduse de creierul arhaic, aici se întâmplă exact invers, adică are loc o diminuare a celulelor epiteliilor pavimentoase (ulceraţii), urmând ca în faza de vindecare acestea să se regenereze.

Din moment ce nimeni nu a explicat vreodată ceva concret, s-a considerat că reconstituirea necrozelor şi ulceraţiilor în faza pcl, reprezintă cazuri de cancer sau sarcom, însă această proliferare celulară (mitoză), din care rezultă celule mari cu nucleu mare, se petrecea în scopul vindecării.
Acum, putem înţelege de ce nu s-a putut explica până în prezent instalarea cancerului, atâta timp cât nu s-a luat în calcul totalitatea mecanismelor de dezvoltare a Programelor Biologice provocate de conflicte.
„La medicina sagrada” (cum o denumesc spaniolii), a revoluţionat totul astfel încât doar aspectele practice se consideră ca fiind adevărate.

Dar nu numai Programul Biologic Special are un sens biologic în sine, ci şi combinarea mai multor PBS-uri (cazul constelaţiilor schizofrenice) poate avea la rândul ei un sens biologic specific sau mai bine spus un sens superior.
Acest lucru nu este ceva transcedental, ideologic sau spiritual, ci consecinţa faptului că Mama Natură are posibilitatea de a deschide noi dimensiuni (d. ex. psihoze) pentru a oferi astfel individului o şansă în plus de a trece peste o situaţie grea. În acest caz, Ştiinţa Vindecării Germanice a deschis noi dimensiuni printr-un tratament terapeutic semnificativ.

Cu a 5-a Lege Biologică a Naturii, Ştiinţa Vindecării Germanice a devenit în sfârşit completă. Această lege reprezintă chintesenţa sau Quinta Essencia.
Noi, oamenii, putem vedea şi înţelege pentru prima dată - şi spun asta cu toată modestia - că întreaga natură este perfect structurată şi ordonată, iar fiecare proces al naturii are un sens biologic şi se încadrează într-o imagine completă de ansamblu.
Procesele pe care le-am numit “boli” până acum, nu sunt nişte simple defecţiuni pe care ucenicii vrăjitori trebuie să le repare, putem observa cu uimire că toate aceste procese nu sunt nicidecum lipsite de sens, malefice sau morbide.